Limbajul cronicilor fotbalistice - materialul e oferit din plin de subiectul de actualitate al Campionatului European - izbeşte prin ceea ce e într-o anumită măsură exacerbarea unei tendinţe mai generale a publicisticii autohtone: căutarea originalităţii, a efectelor de stil, îndîrjirea autorilor în a dovedi neapărat inteligenţă şi umor, mizînd adesea pe jocurile de cuvinte şi pe expresivitatea colocvială. Mai mult decît în orice alt domeniu (şi aici nu mai e vorba doar de publicistica românească), în comentariile despre fotbal descrierea tehnică e depăşită de pasiune: limbajul precis e ascuns, învăluit, substituit de un cod pentru iniţiaţi, alcătuit în primul rînd din clişee, la origine expresii metaforice şi metonimice. În relatarea jocului, jurnaliştii sportivi evită adesea termenii tehnici, cu previzibila lor repetiţie, recurgînd în schimb la numeroase sinonime contextuale - care sînt tocmai mijloacele de a sublinia solidaritatea de grup a cititorilor fideli. Exemplele de mai jos provin în mare parte din "Evenimentul zilei" (14 iunie, versiunea pe Internet), dar şi din alte pagini sportive recente. Glosarul adus la zi al clişeelor fotbalistice ar trebui să cuprindă mai întîi denumirile metonimice pentru reprezentanţii diverselor echipe naţionale: desigur, "tricolorii" - "lista cu pricina a ajuns în mîinile fotbalistilor "tricolori""; "primul rezultat de egalitate obţinut de "tricolori"" - care luptă cu ""panzerele" germane", cu "reprezentativa "panzerelor""; mai apar "ibericii" şi "lusitanii", iar Anglia e mai ales Albionul: "gazetarii din Albion", "fani ai Albionului" (într-un alt context, jucătorii unei echipe engleze erau însă numiţi şi "protestanţii"!). Clişeizate sînt şi denumirile pentru diversele echipe locale - formate de la sursele instituţionale de finanţare ale cluburilor ("bancari", "feroviari", "militari", "ţapinari"), de la culorile purtate ("