Metafizic şi existenţial

ARIPI, revista şcolii nr. 11 "Mihai Eminescu" din Piteşti, e redactată de copii din clasele VI-VIII sub îndrumarea unor profesori, care îşi publică şi ei în cele peste 70 de pagini + 36 ale suplimentului literar-artistic ARCADE scrierile. Publicaţia e instructivă pentru modul cum gîndesc aceşti dascăli şi pentru felul în care se reflectă gîndirea lor în compunerile copiilor. Fireşte că, în centrul preocupărilor, stă "patronul" şcolii, Mihai Eminescu. Un băiat în clasa a VIII, în prag de capacitate, a fost învăţat la lecţiile de română că "Eminescu nu a fost recunoscut şi apreciat la adevărata lui valoare nici de contemporanii săi, şi mai mult ca oricînd astăzi". Nu ştim în ce constau - în afara paginilor de manual - lecturile acestui băiat de 14 ani, încurajat să se indigneze împotriva "vocilor care-l critică vehement pe marele poet", dar profesorii care au avizat publicarea compunerii puteau sesiza confuzia de clişee din mintea lui, dacă nu cumva elevul va fi copiat aceste fraze din chiar lecţia "predată" de ei: "A fost acuzat de naţionalism exagerat, deşi naţionalismul reprezintă plămânii prin care respiră o naţiune. Cu toate că Eminescu nu învăţase acea istorie a românilor care-i vorbea prin tunurile cetăţilor moldoveneşti, prin glasul numeroşilor eroi care au căzut la datorie în timp ce-şi apărau ţara, prin ploile de săgeţi care acopereau cerul în grele lupte susţinute de români pentru apărarea patriei, el a învăţat să-şi iubească ţara asta cum o face un adevărat patriot /.../ Conchidem că a-l contesta pe Eminescu înseamnă a contesta tot ceea ce el a cântat: istoria patriei, dragostea şi natura. Ori o fiinţă care-şi spune "om" nu poate face aşa ceva." Şi "poeziile" dedicate de copii lui Eminescu denotă aceeaşi conştiinciozitate în a memora şi versifica sintagme bătucite, fără nici o preocupare de la catedră de a stimula origin