Apr. 1964. Cîte şedinţe furtunoase... cîţi delatori,... cîte delaţiuni... demascări în cochilia somptuoasă părăsită în care pulpa gingaşe, simţitoare, a stridiei s-a uscat demult,... o stridie solidă, fermă în conturul ei, minuţios ornată ca pentru eternitate... Rămînînd din ea numai învelişul mineral... adăpostul... această ciudat de gratuită lucrare în aparenţă;... învelişul unor vietăţi dispărute şi care par a se trage din Mausol, spune S., un Mausol înmormîntîndu-se singur încă din viaţă...

În timp ce şedinţa înaintează în ritualul ei stalinist, S. se uită insistent în oglinda veneţiană înaltă cu rama barocă, aurie. Să fi fost un impuls, doar, dat de posaca fantezie a lui S., punînd în mişcare un mecanism întreg de comparaţii, deducţii, asocieri?... Nu mai urmăresc şedinţa reală. Mă uit atent la cealaltă, la şedinţa din oglinzile paralele, la încăperea virtuală în care fizionomiile participanţilor au şi suferit o modificare, şi optică şi de caracter... Întîi, dintre participanţi, cei ce au curajul să stea, să se fi aşezat mai în faţă, în primele locuri; apoi prezidiul solemn transfigurat de forţa prefăcătoriei; cei din primul rînd, apoi, cei mai stăpîniţi de curajul, de atracţia, de mirosul puterii... şi care fac parte cu toţii în special din Analele hărăzite unor asemenea epoci:

...Astfel, delatorii, un neam de oameni croit spre nenorocirea publică şi care nu au putut fi înfrînţi niciodată prin pedepse, acum erau ademeniţi de speranţa răsplăţii...

*

* *

Sînt cu S. acasă la el în biblioteca lui care îi îmbracă pereţii garsonierei strîmte învelindu-i pe toţi şi care dau oricărei conversaţii un ton înăbuşit din cauza formidabilei căptuşeli de celuloză; ...un ton cavernos, ceva în genul unui cavou de celuloză, plus mirosul dulceag-acru de pap şi de celuloză răscoaptă a atîtor opere clasice nemuritoare şi în care s