Ceea ce se poate constata cu uşurinţă urmărind presa din ultima vreme este obsesia Securităţii. Dacă multe trimiteri la odioasa instituţie care ne-a marcat existenţa sînt făcute în scopul de a disculpa actuala putere pentru contribuţia ei la dezastrul în care se află ţara, articolul lui H.-R. Patapievici intitulat Securitatea - o ameninţare la adresa securităţii naţionale (apărut recent în revista 22) m-a pus efectiv pe gînduri. întîi pentru că autorul lui, care s-a bucurat de atenţia căpitanului Soare, iar acum are ocazia să cunoască reţeaua acestuia şi în calitate de membru al Colegiului de coordonare a cercetării dosarelor, ştie ce spune. Apoi pentru că mi-a dat sentimentul că influenţa nocivă a fostei securităţii s-a generalizat şi că la ora actuală rolul ei nefast e mai mare decît pe vremea lui Iliescu şi chiar decît pe vremea lui Ceauşescu. Or, asta te face să te întrebi: atunci, la ce bun marea revoluţie din decembrie 1989 şi adevărata revoluţie înfăptuită prin victoria lui Emil Constantinescu ?!

Mai nou, unii dintre cei care şi-ar pune mîinile în foc pentru actualul preşedinte nu ezită să ne spună că şeful SRI ar acţiona de parcă ar urma indicaţiile profesorului Virgil Măgureanu. Să fi uitat ei cine şi de ce l-a făcut profesor pe înaintaşul d-lui Costin Georgescu care a făcut campania d-lui Emil Constantinescu? Nu cred. Dar ceva s-a întîmplat totuşi de vreme ce s-a dus unitatea de monolit a adepţilor necondiţionaţi ai actualului lider de la Cotroceni.

Faptul că d-l Gabriel Andreescu a ajuns să o denunţe public pe d-na Gabriela Adameşteanu - pe care, pînă nu de mult, o considera un model - pentru că şi-ar turna colegii la SRI a fost de natură să ne pună efectiv pe gînduri şi să spunem: fie la ei, acolo ! Dar de tristeţea şi îngrijorarea lui Patapievici n-avem nici un motiv să ne îndoim. Iar ea se bazează pe constatarea că Securitatea consti