Romanii au aratat ca pot juca si altceva Dupa ce s-au jucat primele meciuri din fiecare grupa, am facut un comentariu in care am precizat ca peste jocul de metronom al Frantei sau setea de impunere a Portugaliei cel mai mult ma impresionase puterea Iugoslaviei care a revenit de la 0-3 si a egalat Slovenia chiar si cu un om mai putin. Spuneam atunci ca ar trebui sa invatam din lupta pina in ultima clipa a vecinilor nostri si sa scapam de paguboasa sintagma "comportare onorabila" care ne da dreptul de atitia ani sa spunem ca ne putem intoarce cu fruntea sus acasa chiar daca parcursul la turneele finale sint mult mai scurte decit cele la care ne-ar da dreptul valoarea. Am avut prilejul mult mai repede decit ma asteptam ca aceste lucruri sa se confirme, partida cu Anglia fiind un exemplu clar in aceasta privinta. Dupa tematorul joc in fata portughezilor (si aici nu e vorba doar de stilul de joc adoptat ci, in primul rind, de maniera de exprimare in teren), cind am ajuns cu cutitul la os am dat dovada proprie ca se poate. Iarasi nu ma refer la tactica adoptata in meciul cu insularii (care nici nu putea fi altfel in conditiile in care ne trebuia victoria) ci la faptul ca jucatorii nostri au avut taria de a remonta de la 1-2 si, mai ales, a cistiga in ultimele minute. Dincolo de calificarea in sferturi, aceasta victorie care poate aduce o eliberare de complexe fabuloasa (inclusiv cea a ratarii meciurilor decisive) este un cistig imens al unei nationale care poarta serios amprenta poporului mioritic pe care il reprezinta. De fapt, de la un alt meci cu cutitul la os (cind, se spune, ca Nicolae Ceausescu amenintase ca va desfiinta pe Dinamo si Steaua daca nationala nu se va califica) cind am intors, la Bucuresti, de la 0-1 si am batut Danemarca fratilor Laudrup nu-mi mai amintesc de o rasturnare asa spectaculoasa in favoarea alor nostri. O alta bucurie personala (pe linga cea