Ca si la Mondialul din '98, ne-a fost dat sa traim extazul victoriei dupa un meci de infarct cu englezii. Toata Romania a iesit in strada, iar Braila nu s-a lasat mai prejos. Nici nu s-a stins bine ecoul fluierului de final al partidei si brailenii au inceput sarbatoarea. A fost un revelion in miez de vara, a fost o noapte de vis, a fost un dezmat - dar un dezmat superb. Fiesta s-a incins, dupa traditie, pe Calea Calarasilor. Intr-acolo s-au indreptat, din toate partile orasului, valurile de suporteri beti de fericire. La doar citeva minute dupa meci, masinile nu mai puteau rula pe Calarasi cu mai mult de 10 km/h. Strada era aproape sufocata de grupurile de suporteri care fluturau frenetic steaguri tricolore, strigind "Romania!", "Hagi!", "Chivu!", "Ganea!", "Dorinel Munteanu!" si numele altor eroi ai serii. Dar soferii nu se suparau, claxoanele prelungi fiind doar un simptom al bucuriei generale. La fel ca si artificiile, petardele, trompetele, fluierele. A fost ceva fantastic! O mare de oameni, cel putin 10.000 de braileni, au dansat, au cintat, au strigat tot felul de sloganuri, dintre care, ce-i drept, unele nu pot fi reproduse aici, mai pe scurt spus, au sarbatorit impreuna. Si seara nu a fost numai a baietilor, asa cum, s-ar putea crede! Fete superbe, cum numai in Braila poti vedea, au adus un plus de stralucire in intunericul destramat de fericirea acestei nopti de neuitat. (Florentin COMAN) Ca si la Mondialul din '98, ne-a fost dat sa traim extazul victoriei dupa un meci de infarct cu englezii. Toata Romania a iesit in strada, iar Braila nu s-a lasat mai prejos. Nici nu s-a stins bine ecoul fluierului de final al partidei si brailenii au inceput sarbatoarea. A fost un revelion in miez de vara, a fost o noapte de vis, a fost un dezmat - dar un dezmat superb. Fiesta s-a incins, dupa traditie, pe Calea Calarasilor. Intr-acolo s-au indreptat, din toate partile or