Suporterii galateni ai echipei nationale au petrecut o seara de neuitat la meciul Romania-Anglia O noua seara "Euro" marti la terasa Miorita, organizata de gazde si Monitorul. Pardon, a fost o seara "ROO-MA-NIA". La ora 21,00 putini erau cei care venisera in fata ecranului instalat acolo. Tensiune, asteptare grea, temeri dar si sperante. Timpul parca nu voia sa se scurga. Mai trece greu inca un sfert de ora si, stupoare, inca mai erau multe locuri libere, lucru care nu se mai intimplase la precedentele meciuri ale echipei noastre la "Euro". Brusc, terasa a fost luata cu asalt. Organizatorii au suplimentat numarul de scaune, dar tot au ramas galateni in picioare. Incepem sa impartim taloanele pentru concursul ale carui premii urma sa le decernam in pauza. Ni se raspunde cu zimbete fortate. Toti eram cu gindul in alta parte, la Charleroi, iar temerile pusesera stapinire pe noi. Incepe meciul, incep scandarile. Incurajarile se sting repede, tensiunea era inca prea mare. Chivu centreaza spre Moldovan, mingea se duce in bara si terasa devine un vulcan. Am marcat, teama s-a risipit, ne imbratisam cu cei de prin preajma, scandarile devin puternice si nimic nu le mai poate opri. "Italia, venim!" devine refrenul preferat, dupa ce am sarit in sus cind s-a anuntat golul portughezilor. Penalty pentru englezi, toata lumea injura si vai de mama arbitrului, nici toata apa din Dunare nu o mai poate spala. Vine pauza si se dau premiile oferite de Monitorul, Bergenbier si Winston. Atmosfera e fierbinte si de data aceasta. Desi eram condusi, optimismul ne domina. Ne mai temeam doar de arbitraj. "Sa-si faca campionatul lor, vest-european, daca nu ne vor, sa ne lase in pace, sa nu ne mai cheme in preliminarii", cam asa se discuta in pauza. Egalam, ne indreptam spre finalul meciului si golul izbavitor nu mai vine. Intram in minutul 89, minutul nostru divin in meciurile cu Anglia. Arbitrul