Daca merele, stand in copac, se coc, atunci si ciorile - care stau tot in copac - e musai sa se coaca.
Logica analogiei absurde functioneaza - cel putin pe teritoriul patriei romanesti - cu putere intreita de haloimasul intronat in sectorul politic. Sau in cel care se ascunde sub numele asta in stabilimentul din Dealul Mitropoliei. Sau din Palatul Victoria.
A venit vremea cand s-au copt ciorile: patria si poporul, conduse de asa-zisa dreapta, si-au pierdut banii, rabdarea, timpul si bunul simt ratand inca unul din momentele pe care istoria ni le pune la dispozitie, din patru-n patru ani; posturile si functiile sunt scoase la taraba de lideri politici care - dupa scatologiile electorale - mananca... usturoi, ca sa aiba motiv sa le puta gura; sindicatele nu au cu cine sa negocieze, sa lupte sau sa se bata. Mai rau e ca, din cand in cand, nu au nici pentru cine: romanii au cam uitat ca au drepturi. Aceiasi romani care, facand politica precum se fac carnatii, amesteca doctrinele cu gusturile personale, iar ceea ce iese se numeste partid. Si politica.
Asta e patria noastra minunata: o poveste cu zane, feti frumosi si albinute, in care zmeii deghizati in investitori fac "manevre", abil dejucate de STAT - deghizat si el intr-o Alba ca Zapada cu studii de karate.
Imaginati-va urmatorul tablou: in dreapta, un rau de lapte si unul de miere. In centru, munti de zahar, pilaf si carnati; in stanga (surpriza): viitorii conducatori, musai destepti si frumosi, incarligati intr-un dans tematic - xCe bine va va fi daca ne votatix - baletand de colo-colo pentru delectarea publicului. Peste toate pluteste o muzica suava, in acorduri line, atmosfera este destinsa de parfumuri subtile, iar lumina - difuza - este roz, nu cumva sa deranjeze ochii. Asta sa fie Romania?
Va place?
Poate ca nu: dupa plata intretinerii, luminii si a telefonului, patria v
