Dupa agitatia din ultimele meciuri din grupe, joi seara a fost liniste la Euro. O liniste ce a dat un respiro asteptat tuturor celor legati, intr-un fel sau altul, de nebunia fotbalistica din Benelux dar si o liniste care prevesteste furtuna meciurilor care, pina la final, se vor disputa sub semnul hamletianului "a fi sau a nu fi". De acum, sansa de a drege busuiocul in alta partida nu mai exista, orice infringere insemnind, practic, finisul. Desi a fost un foarte bun prilej de incarcare a bateriilor, serios solicitate in ultimele doua saptamini, noaptea de joi nu a fost, una deloc linistita; am simtit din nou pe propria piele ca dereglarea ritmului biologic nu este o simpla poveste. Pentru ca mos Ene era plecat prin alte parti, telecomanda a suferit din greu: am (re)vazut goluri, topuri, talk-show-uri in emisiuni care mi-au adus aminte de disectia broastei facuta la scoala primara, intr-atit au fost prezentate de amanuntit "maruntaiele" partidelor din grupele preliminare. Dupa ce am aflat cu ce viteza au fost trase suturile, de la ce distanta (bineinteles, cu precizie milimetrica), cite pase s-au dat si tot felul de alte lucruri mai mult sau mai putin interesante, directia a alunecat spre meciul cu Italia; la acest moment au fost enuntate tot felul de supozitii legate de modul in care se va juca, de formatiile pe care Ienei si Zoff le vor arunca in teren, de arbitrul Pereira care, desi nu ne-a arbitrat niciodata, i se cauta prin arborele genealogic daca nu cumva este vreun descendent a lui Mussolini si cite si mai cite altele. Multiplele incertitudini au intirziat si ele lipirea genelor, din cauza gindurilor si supozitiilor. Desi nu-mi place sa dau pronosticuri, inainte de Euro am spus tuturor prietenilor ca portughezii vor defila prin grupa, ca nemtii vor pleca acasa cu coada intre picioare si ca noi ne vom califica in dauna Angliei. Tot cautind zina care sa-mi sop