Seceta a ucis orice vlaga din om. Au venit ploile si l-au mai intremat putin. Asa ca a trecut din nou la lupta cu pamintul. Care cu sapa la cimp, care cu mapa la tribunal, ca pamintul nu asteapta. Caldura a pus insa din nou stapinire pe situatie si o lehamite generalizata se prelinge lichid prin toate holurile tribunalului caruia aud ca i se mai spune si sala pasilor pierduti. Dar parca numai pasii se pierd pe aici prin incapere? Se mai pierd si bani si o groaza de timp. Sa stai o zi intreaga in sala de judecata pentru un petec de pamint sau pentru cine stie ce hirtie mai mult sau mai putin nefolositoare e masochism pe naduseala asta. Dar ce sa mai zica atunci reporterul nevoit sa se supuna acelorasi suplicii doar-doar o iesi vreun subiect de reportaj? Trista soarta de slujbas al condeiului. Amara piinea de procesoman. Joi, dis de dimineata, vreo patruzeci de impricinati asteptau spasiti sa se deschida odata sala aia, sa-i strige pe nume, sa se termine odata cu procesul ca sa mearga si ei la o bere. Sau, eventual, sa deschida altul. "De sapte ani ma judec cu vecinul meu pentru o bucata de hat, se plinge un amarastean de loc de prin Curtesti. De sapte ani fac naveta intre Botosani si Suceava si cu ce m-am ales? Cind imi da mie dreptate, cind ii da lui. Cind imi da mie titlu, cind ii da lui. Daca ati putea, dom' reporter, sa scrieti acolo la ziar ceva ca m-am saturat sa tot umblu ca tiganii pe drumuri". Ar fi dat el si o bere pe chestia asta, dar s-a scuzat imediat ce s-a scuturat de maruntis prin buzunare. Caldura mare! Ofiliti ca niste dude si transpirati de parca acum ar fi iesit din schimb de la gura forjei, impricinatii discutau spasiti de-ale lor: cu fonciirea, cupoanele, PDSR, taranisti, "mama lor de banditi". Apropo, stiti ce facem in meciul de simbata? Mi-a spus mie unul care parea ca le stie pe toate. "Ii batem, ca de obicei". Sedinta de dimineata s-a termina