Cu un subtitlu interesant si provocator - poephilosophii - care ar avea, ca prime sensuri, ori poeme filosofice, ori filosofii poetice (ambele pretentioase, motiv pentru care le vom evita), Florin Tupu (de aceasta data il numesc pe numele adevarat, pentru ca la anterioara prezentare de carte l-am botezat Tapu) revine pentru public printr-o noua carte de versuri, "Catapeteasma interogatiei", aparuta recent la Editura Fides Iasi, in colectia Eidos. Mai mult decat atat, alaturi de versurile dintre coperti, Florin Tupu semneaza si o "Interfata", care trebuie inteleasa ca o prefata, dar si grafica dintre secventele poematice, reusind, trebuie spus, cateva desene inspirate.
Desi se invarte prin centrul orasului, n-am reusit sa-l cunosc personal pe autor, poate si pentru faptul ca prefera alte cercuri poetice, ori poate nu prefera nici unul, lucru sesizabil si din tipul scrierilor sale. Un tip atipic pentru Iasi, oras care cultiva o poezie a metaforei libere si desprinse de unele reguli. Dar asta nu inseamna ca Florin Tupu este cadrat unui anumit gen, ci doar ca incearca ceea ce singur numeste poephilosophii. Si, asa cum se poate vedea si din prefata, miza poetului este cea a unei semiotici, a limbajului nemijlocit de explicitari. Nu intamplator, autorul apeleaza la sistemica analitica a filosofiei secolului al XX-lea, amintind, ca repere, intre altii pe Noica si Wittgenstein. Din Noica, in primul rand faptul ca "filosofia te invata sa gandesti, si nu te invata adevarul" (citatul e un pic recompus de autorul cronicii de fata), iar din Wittgenstein "eliberarea de constrangerile lingvistice, temperamentul acesta ermetic, de avangarda, al abordarii literare, ceva mai degraba experimental, dar in dauna alinierii univoce." In fine, tot de aici, "paradigma esti tu! Abia dupa aceea vine si intelepciunea. Filosofia nu-i nimic, dar prin ea, restul este totul..."
P
