Primul episod a stabilit regulile, al doilea nu a facut decit sa le incalce, iar al treilea ne-a reamintit ca, de fapt, nu exista (sau ca nu a existat) nici o regula. Asa se recomanda cea mai „zgomotoasa“ trilogie horror realizata vreodata, initiata in urma cu patru ani de tinarul scenarist Kevin Williamson si pusa in practica de veteranul Wes Craven. Intr-o industrie care joaca pe cartea imaginatiei, dar care, in cele din urma, este atit de lipsita de imaginatie, in care impunerea unei franchize de succes este cea mai sigura cale spre profitul perpetuu, Craven isi permite un lux care poate ca-l va costa scump: acela de a incheia definitiv o poveste in care s-a spus tot ce era de spus. O face insa lasind usa deschisa, la modul cel mai literal cu putinta, pentru o continuare despre care stie deja ca nu va veni niciodata. E ultimul cadru din Scr3am si, totodata, supremul sic la adresa celor care, in naivitatea lor, inca mai cred ca-si pot ajusta periodic conturile scotind pe piata cite un Scream si neuitind sa lase, de asta-data la figurat, usa deschisa pentru profitabilul „va urma“.

Do you like scary movies?

E greu de revenit asupra unei serii care abia daca a provocat firavului public autohton citeva strigate; si acelea, probabil, de insatisfactie, daca e sa ne luam dupa cifrele de box-office. Mai mult ca sigur insa, insuccesul local si succesul international se datoreaza, in egala masura, acelorasi cauze. Asa ca mergem mai departe.

Este insa si mai greu de pus cap la cap cele trei episoade cita vreme al doilea dintre ele nici macar nu a fost distribuit la noi, pe marile ecrane. In paranteza fie spus, ar fi interesant, poate, de aflat comentariul lui Wes Craven la aceasta aberatie de distributie. Toate cele trei Scream-uri exceleaza tocmai prin aciditatea comentariilor despre disfunctionalul univers al filmului. E normal