Intr-adevar – cum ne avertizeaza zilnic sloganul unui talk-show local – „nici nu stim ce pierdem“ cind selectivitatea personala prea severa ne impune sa zapam automat pe alt canal sau cind, la chioscul de ziare, nu atingem nici cu virfurile degetelor vreo gazeta la fel de repugnanta. Subsemnatul stiu insa ce-as fi pierdut daca un venerabil cineast nu m-ar fi sunat sa ma consulte asupra unei „infamii“ comise impotriva sa, in suplimentul literar artistic al ziarului Azi-ABC. Si daca, citind intr-o colectie publica textul infam, n-as fi descoperit din aproape in aproape, dincolo de delictul in cauza, o mostra publicistica de valoare istoriografica rarissima. Cheia insasi a ultragiului reclamat se afla nu atit in textul cu pricina, cit in numerele imediat anterioare ale gazetei-gazda, unde acelasi colaborator abordeaza alt subiect, intr-un fel de serial de articole pe marginea serialului de televiziune autohton Lumini si umbre. Fara acestea, ar pierde mult din relief si culoare definitia categoriala a criticii de film actuale si – vorba ceea – „nu numai“.

Intre Tolstoi si Pasternak

Pretioasele performante sint stabilite in Azi–ABC (nr. 11-14 crt.) altfel decit pe calea comuna a unei cronici la serialul reluat in programare dupa aproape doua decenii. Gazetarul respectiv (Tudor Caranfil) evita specia proxima, transcede materia prima si instrumentarul cronicarului, spre a accede direct la o polemica prelungita in trei numere ale suplimentului, impotriva unei scurte tablete scriitoricesti din Romania libera (nr. 3056), in care Nicolae Prelipceanu semnala sumar falsurile istorice din serial si configurarea mincinoasa a reconstituirii unei perioade dramatice pentru destinul national: anii 1944-1947. Inchietat foarte, in paranteza numitul polemist isi arunca in lupta din prima runda toate resursele culturale si amintirile de lectura. Muta mai in