Nichita DANILOV
Suflete la Second-Hand
Editura Vinea, Bucuresti, 2000, 86 p., f.p.
„Deodata, in timp ce privesc strada, o strada cit se poate de pasnica, apare un cortegiu [...] Sau un rinocer. Ce cauta acest rinocer ionescian intr-o realitate banala?“, se intreba cindva (1985) Nichita Danilov.
„El e elementul imprevizibil in scenariul unui poem sau intr-o proza. [...] Acest rinocer este un simbol, o metafora“ – raspunde imediat poetul. Suflete la Second-Hand mai mizeaza inca pe un oarecare detaliu cu incarcatura metafizica. Intr-o seceta (Paltonul), doua personaje, Necunoscutul si Barbatul cu gluga, discuta despre tusea unui palton – in fond un simplu pretext pentru „ce este sufletul omului“. Parabola sta mai mult in gesturile unor actanti fara replica (un teatru de gesturi?): „Doamna cu palarie galbena sau Domnisoara Barnovski apar strategic in finalul scenetei(-poem) si il iau pe Anatol, pierzindu-se in ceata“.
Afin lui Mopete, Anatol este un personaj din poemele lui Danilov; el scoate la plimbare un Fluture cap-de-mort pe strazile Iesului si ii da la un moment dat sa manince paginile cu anunturi mortuare (si matrimoniale) din Monitorul de Iasi, cotidianul la care a lucrat poetul Nichita Danilov. Fluturele incepe automat „sa urle peste oras“. Domnisoara/Doamna Barnovski (sau Barnovsky) se indeletniceste cu latura erotica a Sufletelor la Second-Hand; aici prostituata care-l duce pe Anatol „in ceata“ (Paltonul), aici profesoara de chimie: „Si doamna Barnovsky/ ne promitea mereu ne promitea/ ca o sa ne duca/ intr-o buna zi in/ micutul ei laborator/ amenajat la subsol/ si acolo in fata noastra/ va face o demonstratie/ trecind de la teorie la practica/ Ca va alege un El si o Ea/ o pereche oaresicare/ de oameni pantofi/ sau de soareci/ si ca vom putea privi/ cum sub ochii nostri/ iau nastere si evolueaza/ sentimentele (
