Alegerile locale au lasat un tablou politic confuz si deconcertant. Spunem acest lucru nu numai pentru ca, in unele judete, jocurile politice se fac in modalitati naucitoare, cu aliante care nu au noima ori sint de-a dreptul contra naturii. S-ar putea prea bine ca definitiile doctrinare sa nu aiba sens la nivel de judet si inca mai putin la nivel de comuna. Sint, totusi, si alte delimitari care, intr-o lume a identitatilor reale, ar trebui sa fie de netrecut, ca, spre exemplu, cele dintre UDMR si PRM, dar care parca nici nu exista in labirintul intereselor locale. Ma rog, o fi existind o logica aparte care guverneaza aranjamentele politice la acest nivel.
La nivel national, ne confruntam cu o dificultate pronuntata de a determina care este directia pe care o indica rezultatul alegerilor locale. Sigur, PDSR-ul a cistigat cele mai multe primarii si numarul cel mai mare de consilieri, urmat de PD si APR. Stinga deci, dar o stinga segmentata si angajata in ostilitati. Dinspre PD au venit unele din cele mai percutante atacuri la adresa PDSR-ului, in termeni preluati chiar de la dreapta intransigenta, ceea ce l-a facut pe prim-vice-presedintele Adrian Nastase sa vorbeasca despre „dezgroparea securii razboiului politic in pregatirea campaniei electorale din toamna“. In ceea ce-l priveste, APR-ul prefera un limbaj mai ponderat, dar si el gaseste necesar sa se delimiteze foarte clar de partidul lui Ion Iliescu. Intr-un interviu acordat Europei Libere zilele trecute, liderul APR, Teodor Melescanu, a asemuit PDSR-ul partidului socialist din Bulgaria, despre care oricine stie ca este chiar fostul partid comunist bulgar rebotezat si reformat. Dl Melescanu si-a exprimat fara ezitare preferinta pentru ofertele liberale ale centrului-dreapta, cind a fost chestionat asupra posibilelor aliante postelectorale, argumentind nu numai ca oferta PDSR-ului este inapta sa raspund
