"Este precum Hagi, ne trage in jos", birfeau doi trecatori un coleg de serviciu, comparind situatia existenta intr-o oarecare societate ieseana cu cea din sinul tricolorilor. "Hagi s-a facut de ris", catalogau evolutia "decarului" tricolor la Euro 2000 o parte a suporterilor, uitind ca Romania s-a calificat la turneul final, intr-o mai mica sau mai mare masura, dupa cum considera fiecare specialist in fotbal, si datorita machidonului. Declarat chiar acum citeva luni drept fotbalistul roman al secolului, implorat de reprezentantii mass-media sa revina in sinul tricolorilor cind nationala era cu cutitul la os si nu juca mai nimic, Hagi nu ne-a dezamagit in preliminarii, fiind artizanul victoriei impotriva Ungariei, succes istoric asteptat de zeci de ani. A devenit insa o moda la romani sa-si nege valorile, invidia, uneori rautatea, rabufnind atunci cind cel superior este cazut la pamint. Este drept ca Gica a facut o figura stearsa la Euro, este drept ca nu i-a iesit nimic, ca a fost individualist si ca a protestat inutil si fara a avea dreptate. Este la fel de adevarat ca a intrat dur la Conte, se poate spune ca a fost extrem de nervos, ca nu a avut sansa la gol si ca s-a bagat unde nu-i fierbe oala, adica in bucataria lui Ienei, care, fie vorba intre noi, habar nu are sa puna pe "platoul verde" o garnitura, daramite una formata din fotbalisti. Dar de aici pina la a-l blama si a spune ca strica jocul tricolorilor, ca faulteaza in mod criminal, uitindu-se ca tocmai Hagi a fost cel vinat in confruntarea cu "azzurrii" sau ca ar fi fost mai oportun sa nu fie folosit la turneul final, este prea mult, un afront adus unei cariere fotbalistice stralucitoare, fara pata. Daca ar fi sa ne referim numai la la meciul cu echipa lui Dino Zoff, rememorati faulturile repetate si taioase ale lui Maldini, umbra lui Hagi in acest meci, amintiti-va tacklingul lui Albertini in urma caruia,