- episod uitat cu Henriette Yvonne Stahl -

Văzută de Cella Delavrancea

...Capul ei, fin tăiat peste umeri largi, este strâns deşirat, ca de leoaică. Vorbeşte încet, parcă-şi priveşte gândul înainte să-l suprime şi se duce departe, în adâncul sufletului ei, unde vibrează forţa îngăduitoare a simpatiei...

Vorbeşte de ea, cu o curiozitate de botanist - se mărturiseşte cu o libertate pe care femeile, de obicei, nu vor s-o aibă. Ele învăluie în iluzii capitolul cel mai valabil al unei confesiuni. Şi e păcat. Femeia deşteaptă are o subtilitate pe care niciun bărbat de geniu nu o atinge şi o intuieşte pentru simboluri cu care ţese pînza de păianjen a viitorului, în ciuda adevărurilor materiale.

Orgoliul domnişoarei Stahl îi îngăduie simplicitatea sincerităţii absolute - şi aristocraţia înnăscută în ea, care luminează graţia trupului lung cu mâini de arhanghel, ridică ordinul discuţiunilor pe deasupra vulgarităţii spovedaniilor omeneşti...

Cei care au avut cinstea s-o cunoască nu uită paloarea siderală a feţei, nici armonia care se desprinde din gesturile ei. Bunătatea unui suflet, într-adevăr artistic, scânteie în toate reacţiunile ei, şi când ţi-a dăruit prietenia, te simţi întărit de personalitatea ei originală cu care poţi totdeauna evada într-un climat superior, unde găseşti motive de perfecţionare sufletească şi căldura unei bucurii spirituale desăvârşite". ("Timpul" 1 aprilie 1937)

La capătul unui experiment prelungit de a intra în competiţia hebdomadarelor, "Facla" revenea, spre finele verii lui 1932, la statutul care o consacrase între cotidienele de atitudine. Ritmul zilnic convenea cum nu se putea mai bine directorului său, Ion Vinea, pasionat observator al fenomenului socio-politic, fost ani la rând reporter al vieţii parlamentare, iniţiat în culisele partidelor, de unde îşi alimenta temperamentul polemi