Canon şi violenţă

O revistă în care găseşti totdeauna texte interesante şi bine scrise e MOZAICUL din Craiova, editată de Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Dolj, în colaborare cu Editura AIUS, şi cu sprijinul Ministerului Culturii (director - Nicolae Marinescu, redactor-şef - Constantin M. Popa, secretar general - Ilarie Hinoveanu, redactori - Ion Buzera, Gabriel Coşoveanu, Sergiu Ioanicescu, Ion Militaru, Aurelian Zisu). Numărul 4-5, de 32 de pagini, are ca temă canonul, un subiect mult discutat în ultima vreme în mediile universitare şi în presa culturală. Pe lîngă numeroase contribuţii eseistice, Mozaicul publică şi o anchetă cu titlul Bătălia recanonizării, cu 9 întrebări referitoare în special la ierarhiile literare, succes şi marje de eroare în exerciţiul "cotării", demitizări şi reevaluări etc. Scriitorii invitaţi să răspundă la aceste întrebări formulate provocator au, fireşte, opinii diferite, în special în ceea ce priveşte scara axiologică în literatura română de azi. Constatînd că, pentru publicul de la noi, "contează încă enorm prejudecata canonului", Dumitru Chioaru scrie: "După zece ani de emancipare dintr-o societate totalitară care ne-a impus canonul ei pe criterii ideologice, s-au produs unele revizuiri critice ale acestuia, nesemnificative în faţa unei mentalităţi conservatoare. "Mari" sunt consideraţi aceiaşi scriitori agreaţi de regimul comunist, deşi opera unora s-a perimat nu numai ideologic ci şi estetic. Au fost, ce-i drept, recuperaţi scriitori din diaspora românească, fără ca integrarea lor să influenţeze judecata de valoare şi, poate, nici gustul literar al publicului. Explicaţia rămâne una singură: în ciuda ideologiei şi cenzurii impuse de regimul comunist, literatura română s-a făcut în ţară, dar valorile pe care ni le-a transmis "epoca de aur" trebuie revizuite critic, fără a substitui criteriul etic celui este