Alegerile locale au aratat clar care sunt, in acest moment, optiunile politice ale electoratului din Romania. Devierea alegatorului roman spre stanga nu mai constituie un secret pentru nimeni. Cauzele acestei situatii sunt arhicunoscute. Esecul actualei guvernari (care s-a vrut de dreapta, dar totul s-a dovedit doar o gluma proasta) si perpetuarea starii de tranzitie au convins pe cei mai multi dintre romani ca o rezolvare a problemelor nu poate veni dinspre cele care se numesc cu atata aroganta "partide istorice". PNTCD si PNL au pierdut pariul cu istoria si trag acum ponoasele, cu observatia ca, totusi, exista destui liberali si taranisti care au stiut sa aiba si foloase din aceasta guvernare. Insa trebuie remarcat ca votul de blam a lovit mai mult in partidul lui Ion Diaconescu (chiar daca s-a ascuns in spatele CDR) decat in cel al lui Mircea Ionescu Quintus. Faptul ca taranistii au numit sefii guvernului si l-au dat pe presedintele tarii a facut ca responsabilitatea actului de guvernare sa treaca mai mult in capraria PNTCD. Liberalii, emancipati de sub tutela Conventiei Democrate, uniune politica condusa uneori dictatorial de catre taranisti, dau semne de o neasteptata dorinta de a-si regasi propria identitate.

Alegerile de la 4 iunie au mai scos in evidenta un lucru important. Sansele ca partidele care in anii din urma au pierdut contactul cu plutonul fruntas sa se reintoarca in Parlament sunt minime. Formatiuni politice ca Partidul Socialist al Muncii sau Partidul Socialist nu mai inseamna aproape nimic. Scorurile penibile obtinute de oamenii lui Verdet, respectiv Mohora, arata ca nimeni nu mai asteapta mare lucru de la ei. Sa nu uitam ca sub titulatura PSM, ambele partide au participat la guvernare in perioada 1992-1996. Compromisurile cu PDSR si lipsa, pana la urma, a unei veritabile doctrine politice au dus la sanctionarea drastica a acestor form