Liberalismul, ca fenomen politic si mai ales economic, coincide cu nasterea si ascensiunea burgheziei (secolele XVII-XVIII). Militand pentru acordarea unor sporite libertati democratice (de aici denumirea de "liberalism"), doctrinarii acestui curent, carora li s-au adaugat reprezentantii noii clase sociale, au proclamat principiul noninterventiei statului in economie. Devenit adevarata piatra de temelie a unei societati in continua schimbare, respectivul principiu reclama exercitarea deplina a atributiilor proprietatii, adica libertatea agentului economic de a poseda bunuri, de a le utiliza si a dispune de ele in vederea organizarii si desfasurarii unor activitati economice lucrative.
Libertatea economica, concept deosebit de important in liberalism, inseamna initiativa agentilor economici de a dezvolta, mentine sau restrange activitatile pe care le desfasoara, precum si a dispune de bunurile pe care le poseda si de a se angaja, in mod liber, intr-o multime de acte de schimb cu alti parteneri de afaceri. Cu alte cuvinte, libera initiativa este concretizata in independenta de care se bucura proprietarul de a adopta decizii de orice natura in toate problemele care privesc activitatea sa economica si in legatura cu bunurile care intra in proprietatea lui. Este usor de intuit ca libera initiativa, ca modalitate a libertatii economice, cunoaste cea mai mare dezvoltare in conditiile proprietatii private, conducand la initierea unor activitati economice eficiente, atat pentru proprietari cat si pentru societate. Lozinca liberalismului (atribuita economistului francez Gournay) a fost si inca este "Laissez-faire, laissez-passer " (lasati sa se faca, lasati sa treaca), prin care se solicita libertatea generala a individului in domeniul spiritului, opiniei si actiunii economice.
Ca fenomen strict politic, liberalismul devine o doctrina importanta in sec
