Sculat azi din morţi, un român decedat în toamna lui '89 s-ar crede cu siguranţă într-un vis, într-atît i-ar fi de puţin familiară lumea în care s-a trezit; atît de puţin familiară, atît de stranie faţă de cea pe care o părăsise, atît de neverosimilă, încît, poate, s-ar crede chiar pe altă lume. O asemenea supoziţie nu se poate însă nicidecum face pentru un decedat ulterior, de pe la începutul anilor '90. Revenit la viaţă, el ar avea, foarte probabil, cel mult sentimentul că a dormit ceva mai mult. Ar regăsi aceeaşi confruntare fundamentală, între o grupare acuzată de "neocomunism" şi una "anti-comunistă", ar regăsi aceleaşi figuri totemice în fruntea lor, ar regăsi aceleaşi articole şi chiar aceiaşi autori, rescriindu-şi la nesfîrşit mereu aceleaşi texte, neabătut de luptă, ar regăsi aceeaşi obsesie a blocării reciproce, frăţeşte însă împărtăşită de neobosiţii combatanţi, ar regăsi în circulaţie, la fel de proaspete (sau la fel de fade), la fel de inteligente (sau la fel de stupide), calificativele gen "perestroikist", "monarhist", "vîndut" (fie ruşilor, fie Occidentului, fie măcar ungurilor sau evreilor), ar regăsi, mai ales şi înainte de toate, credinţa în principiul politic după care cu cît mai rău, cu atît mai bine. ...La 5 februarie 1990, Ion Raţiu nota în jurnalul său zilnic: "Un sfert de oră mai tîrziu vine şi Michael Leigh (Member of Cabinet, spune cartea lui de vizită). E mîna dreaptă a lui Andriessen, Înalt Comisar al Pieţei Comune pentru Europa Răsăriteană. Am stat de vorbă, intrînd direct în subiect şi am luat cina împreună. În total 2 ore şi jumătate. Har Domnului că am venit! Erau deja decişi să satisfacă toate cerinţele României pentru că

avansează spre democraţie. Iliescu a cerut 3 lucruri: (a) Stabilirea de relaţii diplomatice între Uniunea Europeană şi România. (b) Extension of "G.24" ca să se reactiveze acordul din 1980 care prevede s