Îmi permit să spun nu că n-am trăit în vremurile alea şi din cauza asta sînt mai sărac cu o beznă, ci de fiecare dată cînd văd un film clasic acasă, la televizor, sînt mai sărac cu o noapte, cea a sălii de cinema înainte de proiecţie. Întunericul prietenos şi liniştitor înainte de a apărea pe ecran oamenii frumoşi... Dar chiar şi aşa pot fi taxat drept nostalgic, pentru că cine mai merge azi la cinematograf, dacă nu nostalgicii. Ştiţi cu toţii că au trecut vremurile cînd pentru "Liceenii rock'n'roll" se intra prin geamurile cinematografului, cînd pentru un film cu două serii în loc să plăteşti cu două fise de 3 lei, cumpărai la negru biletul cu o bancnotă de 10. Acum un cinematograf "23 August" a devenit "Galax", Mioriţa" a devenit "Europa" şi filmul în care un coregraf se trezeşte în fiecare dimineaţă cu Mozart şi îşi spune în oglindă "It's show time" pînă moare de inimă, cîntînd entuziast "By, by, I am gonna die!" abia mai strînge 5-6 inşi. Logica binară acuză pe rînd starea sălilor de cinema sau a potenţialilor clienţi. Prima parte a problemei s-ar putea rezolva, au spus unele voci, prin privatizarea sălilor. Există săli de cinema particulare? Răspunsul simplu, pe care doamna Agneta Varnischi, şeful serviciului Tehnic-Patrimoniu din cadrul Româniafilm, mi l-a dat a fost: "Nu". Şi de-aici începe răspunsul complicat. Româniafilm deţine 411 active în toată ţara, dintre care 230 sînt cinematografe. Deşi aproximativ 100 sînt închiriate, doar 66 pot fi privatizate, restul fiind în litigiu sau cu datorii. Se încearcă reorganizarea RADEF (Regiei Autonome a Distribuţiei şi

Exploatării Filmelor) Româniafilm într-o Companie Naţională, în care toate drepturile ce ar decurge din calitatea de acţionar a Statului vor fi exercitate de Oficiul Naţional al Cinematografiei. Credeaţi probabil că cinematografele mai arătoase din ţară (Constanţa, Braşov, Timişoara, Sf. Ghe