Nici nu pleacă bine din gară şi, în comuna Pantelimon, se opreşte. E rapid. A plecat la 14.40 şi ar trebui să ajungă la Neptun pe la şapte seara. E miercuri, 5 iulie, zi despre care o să aflu mai tîrziu că a fost cea mai călduroasă zi de iulie de cînd se face meteorologie în România. Deocamdată, la margine de Bucureşti, nu ştiu acest lucru din surse ştiinţifice, dar îl experimentez pe pielea mea. Oricum, am vreo trei ziare, un suc rece şi convingerea că trenul va porni din nou, cît de curînd. Aş! Vine conductorul şi ne dă vestea: s-a stricat locomotiva. "Asta pentru că nu mai e Băsescu la Transporturi!", răspunde zîmbind vecinul de compartiment, dar nu rîde nimeni de gluma lui, ba chiar cineva îl priveşte cam pieziş. Pe căldura asta, devii apolitic vrînd-nevrînd. Peste vreo oră, în sfîrşit, vine o altă locomotivă şi pornim. Trenul avansează, dar încet, căci s-au dilatat şinele din cauza temperaturii. Trecuseră aproape trei ore şi nu ajunseserăm nici măcar la Ciulniţa. "Prezentaţi biletele la control, dacă vreţi; dacă nu vreţi, nu le prezentaţi, că ăsta nu mai e tren, e căruţă", zice la un moment dat controlorul. Încasase, bietul de el, de la călătorii încinşi, mai multe înjurături decît Băsescu într-un mandat întreg. Aşa că era momentul unei fraternizări cu publicul, iar reacţia nu se lasă aşteptată: "el n-are nici o vină, dom'le, şi el vrea să ajungă mai repede acasă", se aude o voce de undeva, de pe culoar. Celelalte voci, care protestaseră pînă atunci şi ceruseră banii înapoi, nu mai au, probabil, puterea să replice. Aproape pe neobservate, trenul începe să meargă mai repede. "Ne-a dat voie cu o sută pe oră, că s-a mai răcorit", apare iar controlorul, pe care oricum nu-l mai băga nimeni în seamă. Nu trec nici zece minute şi trenul se opreşte din nou, brusc. Cineva a tras semnalul de alarmă. Sîntem la marginea unui sat şi a vrut omu' să coboare din tren mai