Despre cum capătă Făt-Frumos ochelari de contabil Primul a fost Stolojan, întemeietorul unei specii de oameni politici care nu este nici nouă şi nici nu a fost inventată în România. Tehnocratul este un om politic care, spre deosebire de politicieni, nu guvernează în virtutea unei legitimităţi dobîndită la urne, ci pe baza unor presupuse sau dovedite competenţe profesionale; oamenii văd în el o persoană care ştie cum se mişcă lucrurile, cum se învîrt rotiţele şi unde se află clanţele. În mod normal tehnocratul este consilierul politicianului: acesta obţine votul şi gestionează iluziile şi speranţele ce decurg din el, iar tehnocratul îl ajută să gestioneze şi realitatea. Politica românească nu pare a mai fi capabilă să gestioneze speranţele. De la ruptura fatală care a dus la căderea guvernului Roman, stafia tehnocratului a bîntuit imaginaţia analiştilor, politicienilor şi publicului. Petre Roman şi Radu Vasile au fost singurii autentici politicieni prim-miniştri de după revoluţie, adică oameni politici care s-au ridicat printr-un partid şi l-au controlat măcar o perioadă de timp. Stolojan a fost primul care a inaugurat modelul, a urmat apoi un alt tehnocrat: Nicolae Văcăroiu. După patru ani, reprezentînd o altă putere politică, Victor Ciorbea, ajuns primar ţărănist după o carieră sindicală, devine prim-ministru: ni se spune că e un om tînăr, profesionist, capabil, competent. Nu are sprijin sau putere în partid şi nefiind om politic nu-i rămîne decît să fie tehnocrat. Eşecul său şi piciorul în prag pus de PNŢCD au dus la revenirea omului-partid în fruntea guvernului, prin Radu Vasile, la acea vreme un secretar general care controla propria ogradă. Căderea acestuia a însemnat şi venirea unui alt tehnocrat, de data aceasta un specialist în adevăratul sens al cuvîntului, un nou "Stolojan", popular şi cînd partidele şi politicieni de la guvernare scad în sondaje. De