Dacă se confirmă previziunile pentru alegerile prezidenţiale din România şi Statele Unite, nu e deloc improbabil ca la Bucureşti să revină în actualitate una dintre cele mai scandate lozinci de la începutul anilor '90: "Cine-a stat cinci ani la ruşi/ Nu poate gîndi ca Bush!". Alt Bush, dar acelaşi Iliescu, deşi nenumit, şi, în fond, nu Bush contează aici, cu atît mai puţin dacă e vorba de Bush tatăl sau de Bush fiul. Ca în istoria cu interesul pentru astrologie al fostului preşedinte francez Mitterrand. O astroloagă pariziană celebră, celebră şi foarte atrăgătoare, mai ales cu zece ani în urmă, a dezvăluit recent, producînd şi dovezi, cîteva convorbiri înregistrate pe casete, că François Mitterrand credea în prezicerile astrologice, ale ei, şi că vreme de vreo cîţiva ani a consultat-o sistematic înainte de a lua importante hotărîri de stat. Surpriză, şoc, emoţii, valuri de interpretări, un nou pas pe calea demitizării fostului preşedinte; pînă cînd un săptămînal parizian, mai puţin respectuos cu marile revelaţii triviale, a reamintit că François Mitterrand era genul de bărbat care "pouvait faire croire n'importe quoi à n'importe qui, du moment qu'il s'agissait d'une femme". Cum ar veni, astroloaga, nu astrologia. Mai ales că în materie de preziceri doamna cu horoscopul s-a cam făcut de ruşine, pronosticînd că echipa Franţei va pierde finala campionatului european de fotbal... La fel şi în lozinca în care numele fostului preşedinte american era folosit din pure necesităţi de rimă. Deşi... Deşi nu este exclus ca simpla însuşire a acestei lozinci sa fi dat, fie şi nu tocmai conştient,

şi o plăcută senzaţie de confort moral şi intelectual, chiar de instantanee americanizare lăuntrică. Nu poţi reproşa cuiva că nu gîndeşte "ca Bush" dacă nu crezi, aşa, un pic măcar, în fundul sufletului, că tu însuţi gîndeşti "ca Bush". Sau, cel puţin, că eşti avizat, că şti