Ziua de 26 iunie 2000 - cînd lumea întreagă a aflat că savanţii au izbutit să stabilească harta genomului uman care va duce la decriptarea celor 3 miliarde de baze genetice înfăşurate de-a lungul celor 23 de cromozomi de care depinde totul - este pentru cei care ne asumăm decis anxietatea, ba chiar ipohondria, o clipă de satisfacţie moderată, cu totul insuficientă, desigur, faţă de cîte am pătimit. Poate că mi se va permite să explic această reacţie a unui profan indiscutabil, dar nu iresponsabil. Oricine încearcă să înţeleagă în ce constă această revoluţie în biologie, această descindere în interiorul omului - mai importantă decît debarcarea pe Lună - nu poate să nu observe că obsesia explicaţiilor oferite nouă, prostimii, este boala. Pe baza acestei realizări ştiinţifice ("o etapă majoră în istoria umanităţii" nu ezită să titreze cei mai reci comentatori), se va putea stabili de ce maladii va fi primejduit omul de-a lungul vieţii sale personale. Va avea predispoziţie spre diabet? Va avea ceva cu inima? Va fi un hepatic, un damblagiu, un... doamne fereşte!? Totul se va şti din pornire, mai realist decît în basmele cu ursitoare, mai clar şi mai serios decît la astrologi şi ghicitori; se vor perfecţiona medicamentaţiile, se va modifica ştiinţa diagnosticului, "ne vom poziţiona altfel faţă de moarte" (textual!) - omul va fi altfel pregătit, din p.d.v., iertaţi-mă, filosofic, dacă admitem, întorcîndu-ne la grecii uitaţi, că filosofia este arta şi ştiinţa de a te pregăti pentru deces. Ascultînd şi citind ce minuni se vor aglomera pe capul omenetului - atenţie, nu mîine! - nu pot să nu întreb, o, fără indignare: şi atunci, cu noi, anxioşii, ce-aţi avut? De ce v-aţi uitat la ipohondriaci ca la nişte ciumaţi? Nu vedeţi că tot teama de boală vibrează în urgenţele şi motoarele acestei "misiuni Apollo" - cum e numit acest "Proiect al genomului uman"? Pe mine, pe "ai mei