"Jack Kerouac School of Disembodied Poetics", într-o traducere aproximativă "Şcoala de Poezie Decorporalizată", face parte din Institutul Naropa pentru Studiul Budismului. Situată în munţi, la Boulder, Colorado, această şcoală combină spiritualitatea şcolii tantrice a budismului cu estetica senzuală a scriitorilor beat . JKSDB este una dintre puţinele şcoli de scriitură din Statele Unite în care ideea de gen nu este sacrosanctă. Cei doi ctitori ai şcolii, Allen Ginsberg şi Anne Waldman, sînt poeţi. Jack Kerouac, cel care a dat numele acestei şcoli pe care nu a văzut-o niciodată, era un romancier poetic. Există mai multă poezie în proza lui Kerouac decît în majoritatea poeziei contemporane care este, cum spune Lawrence Ferlinghetti, mai degrabă proză. Cei de la Naropa consideră că scrisul este doar un mijloc de cercetare spirituală şi o astfel de investigaţie poate lua forma poeziei, a prozei sau a eseului. Totuşi, poezia, cu darul său de a face salturi rapide şi de a croi scurtături prin confuzie, este instrumentul cel mai potrivit unui astfel de demers. Din nefericire, Şcoala Decorporalizată trece printr-o criză a genurilor, întreţinută de evidentul succes al prozei studenţilor ce frecventează programe universitare mai tradiţionaliste. Naropa ar vrea ca şi studenţii săi să publice romane şi nuvele precum colegii lor în ale scrisului din programele MFA ale marilor universităţi. Poezia, se spune, este paşaportul către sărăcie într-o economie hămesită de "conţinut". Sînt dintre cei care cred că acest clişeu nu este adevărat. Nu numai că poezia este mai necesară ca oricînd, dar, cu cît cererea de "conţinut" va deveni tot mai imperioasă, cu atît nevoia de poezie va deveni tot mai mare. Eu predau în cadrul unui program tradiţional MFA (Master of Fine Arts - în scris) la Louisiana State University, în care distincţia clară dintre genuri se păstrează. Poeţii, prozato