Andrew Nagorski, fost corespondent de presă la Moscova, fost corespondent de presă la Varşovia, îşi începe un recent articol din revista Newsweek (17 iulie) despre diferenţa dintre cele două ţări, povestind un banc vechi, de pe vremea războiului rece: un francez şi un rus călătoresc în direcţii opuse pe linia Moscova-Paris. În gara din Varşovia, primul coboară şi întreabă "Am ajuns la Moscova?". Din celălalt tren, rusul zice: "Aici e Parisul?" Gluma exprima percepţia diferită a atmosferei: "Pentru francez, totul mirosea a represiune, pustietate şi mizerie. Rusul simţea adierea unei relative libertăţi, vedea culori şi posibilitatea unor opţiuni. Eu tocmai m-am întors dintr-o călătorie în Rusia şi în Polonia şi, vă rog să mă credeţi, bancul e de mult mort şi uitat. Nu pentru că un rus nu mai poate confunda Varşovia cu Parisul, măcar în ceea ce priveşte aroma libertăţii. Ci pentru că, potrivit aceloraşi criterii, Varşovia nu mai seamănă deloc cu Moscova. Am trăit şi am lucrat în ambele oraşe şi am fost extrem de impresionată de diferenţele dintre ele, tot mai accentuate. Speranţele de la începutul anilor '90 că Rusia va înainta rapid către convergenţa cu Polonia, şi, prin extensie, cu Europa Occidentală, s-au evaporat complet. În acest timp, Polonia nu a dat doar colţul în privinţa transformărilor politice şi economice; ea s-a deplasat spre noi vecinătăţi. (...) Paradoxal, s-ar putea crede că Polonia este slăbită de o prelungită criză guvernamentală, provocată de sciziunea din coaliţia de la conducere, în timp ce Rusia, are, în sfîrşit, un conducător nou şi puternic. Dar nu e aşa. Ca şi italienii, polonezii s-au obişnuit să-şi vadă de treabă, indiferenţi la crizele de moment. Impactul politicii este sever circumscris de cîteva reguli corecte, înţelese de toate lumea. Asemenea reguli nu au prins niciodată rădăcini în Rusia, unde graniţele între libertate şi repres