Magazinul Fauchon din Place de la Madeleine e unul din locurile mitice ale gastronomiei franţuzeşti. Ca şi rivalul său Hédiard, situat perfect simetric de cealaltă parte a pieţei, Fauchon s-a impus printr-un savant dozaj între produsele autohtone şi cele exotice. Poţi cumpăra şi cartofi, morcovi sau mere, dar şi fructe cu forme bizare şi denumiri misterioase, aduse de la mii de kilometri; găseşti Bordeaux şi Côtes-du-Rhône, dar şi Tokay sau vinuri californiene; produse proaspete dar şi preparate de mare rafinament, salate de tot soiul (salata de vinete e la un preţ care le-ar face să leşine pe gospodinele noastre), homari şi languste plutind în sosuri sofisticate, friptură de fazan sau căprioară aşezată în platouri somptuoase. Varietatea mirodeniilor, ceaiurilor, uleiurilor de măsline e ameţitoare. Cu timpul, magazinul s-a extins, iar alături s-au deschis şi un restaurant, o cafenea şi o confizerie. În fiecare an, faţada - pe înălţimea celor patru sau cinci etaje - e superb împodobită, devenind una din atracţiile de Crăciun ale Parisului. În urmă cu treizeci de ani, pentru junii stîngişti fascinaţi de gîndirea lui Mao Zedong, Fauchon reprezenta un simbol al societăţii pe care doreau să o distrugă. Un simbol şi o ţintă, alături de universităţi, bastioane ale conformismului burghez şi ale spiritului reacţionar. Într-o zi, un comando maoist a devastat magazinul, iar prada - caviar, foie gras , brînzeturi şi mezeluri fine - a fost distribuită unor muncitori imigranţi africani. Marea majoritate a membrilor grupurilor maoiste erau, se ştie, tineri de "familie bună", ducînd o existenţă mai mult decît confortabilă şi care, de altfel, după ce au urmat cursurile atît de contestatelor institute universitare de elită - Ecole Normale Supérieure, Ecole Nationale d'Administration - au ajuns diplomaţi, cadre superioare în ministere (mai ales în cel al Educaţiei Naţionale ...)