Tocmai cînd cronicarul politic, plictisit de alianţe, Costea şi calcule electorale, îşi desfăta tastatura bătînd cîmpii cu graţie despre chestiuni teoretice înalte, preşedintele Constantinescu l-a readus năprasnic în contingent anunţînd că nu va mai candida pentru un al doilea mandat. Punct şi de la capăt, alt articol, altă distracţie. Aşadar, exact cînd începea să-şi revină timid în sondaje, Emil Constantinescu s-a gîndit să se retragă onorabil. Săturîndu-se de broasca rîioasă pe care, după cum declara cu ceva vreme în urmă, fiecare politician trebuie să o înghită dimineaţa, preşedintele dă peste cap toate calculele politice recente. Nu puţini susţinători ai săi sperau după recenta creştere din sondaje într-un "efect Băsescu" prin care s-ar fi mobilizat voturile anti-Iliescu şi domnul Constantinescu ar fi ieşit învingător în al doilea tur. Pe de altă parte, toate calculele legate de tandemuri trebuie acum refăcute, mişcarea preşedintelui va determina o nouă agitaţie în lumea politică. Cea mai mare bătălie se va da pentru atragerea alegătorilor săi. Ion Iliescu este cel mai afectat de această mutare. Mesajul lui reamintea electoratului ce "greşeală" a făcut în 1996 cînd a renunţat la bunul tătuc grijululiu de pînă atunci. Acum trebuia să fie o reîntoarcere a electoratului rătăcitor, amăgit de Constantinescu. De mai multă vreme, scena politică este supusă unor presiuni însemnate spre înnoire. Dragostea de tehnocraţi este un sindrom relevant. Mişcarea domnului Constantinescu induce o nouă presiune în acest sens. Astfel, Ion Iliescu nu-şi mai găseşte locul, nu are ce să mai spună, concurentul s-a retras, un nou candidat popular ar fi devastator pentru preşedintele PDSR. Partidul are de ales între a urma valul şi a nu risca nimic. Dar se poate îneca în propria sa redundanţă. Pentru că mai este puţin timp pînă la alegeri, înlocuitorul actualului preşedinte trebuie