Poli Nena - o echipa de bronz Prin clasarea pe locul 3, dupa Dinamo si Steaua, Politehnica Nena a realizat cea mai buna performanta din istoria rugbiului iesean. Pentru a intelege mai bine dimensiunile acestui rezultat, ne vom intoarce putin in timp. Acum doi ani, in toamna, iesenii incepeau un nou campionat in anonimatul diviziei secunde, adversarele lor numindu-se Santierul Naval Oltenita, Rulmentul Alexandria ori Tracon Braila. Victoriile veneau pe banda rulanta, insa batalia cu Suceava parea foarte grea. Intr-o zi de octombrie, cuprins de microbul rugbiului, Petru Vieru a luat aceasta formatie sub aripa grupului de firme Nena. Promovarea a devenit o formalitate si, in toamna lui 1999, Poli Nena se alinia, dupa 10 ani, la startul Diviziei Nationale. A fost primul campionat dupa un criteriu cel putin bizar, cu patru grupe a cite patru echipe fiecare. Desi putin sconata, victoria de la Cluj a asigurat iesenilor calificarea in primele 8 formatii ale tarii. Numai ca Vieru nu s-a oprit aici, cerindu-le jucatorilor un loc pe podium. Pina la urma s-a realizat si acest lucru, simbata jucatorii primind medaliile pe care le vor arata peste ani si ani copiilor si nepotilor. Iar acest succes va ramine scris in istoria sportului iesean, destul de sarac in performante. Va reprezenta stacheta la care vor tinde sa ajunga viitoarele generatii de jucatori. Cautind explicatiile acestei performante, la primul an in Divizia Nationala, ne oprim intiia oara la bani. Desi nu i-a imbracat nici pe departe in aur, firma Nena le-a asigurat jucatorilor un minimum de conditii, mai bune sau mai rele. Cum rugbiul autohton se zbate intr-o saracie crunta, Iasul parea o oaza intr-un desert. Echipament modern, cantonamente, prime acordate la infringere, plus un stadion cochet reamenajat special pentru rugby. Cum si jucatorii isi dau altfel sufletul in teren cind sint platiti, rezultatele nu au intir