Christina Zarifopol-Illias este deja cunoscuta cititorilor nostri din convorbirea publicata intr-unul din numerele anterioare ale Observatorului cultural. In acel dialog insa, „personajul principal“ era, firesc, corespondenta Eminescu-Veronica Micle. De aceasta data, am dorit sa aflam mai multe detalii despre profesorul Christina Zarifopol-Illias, plecata din tara in 1980 si care acum este unul din principalii initiatori si organizatori ai Programului de Studii Romanesti de la Indiana University. In cadrul acestui program, Indiana University pune la dispozitie o serie de burse pentru studentii americani care doresc sa aprofundeze studiile romanesti efectuate in America, printr-o calatorie in Romania. Bursierii sint viitorii specialisti care vor scrie si vor studia fenomenul romanesc, care vor lucra in mediile universitare americane sau in institutii ale satutului american. Altii vor ajunge chiar in Romania, in ambasade sau in birourile locale ale unor institutii reprezentate in Romania. Pe linga acest program, pe care se zbate sa-l realizeze in parteneriat cu autoritatile romane, Christina Zarifopol-Illias traduce poezie romaneasca in engleza si organizeaza conferinte cu o multime de personalitati aflate in trecere prin America. Toate acestea o recomanda – ca si pe multi alti colegi romani de-ai ei de la Bloomington – drept o adevarata ambasadoare culturala a tarii noastre in America.

Care sint impresiile dumneavoastra dupa „consumarea“ unui eveniment ca acela al editarii corespondentei inedite Eminescu – Micle?

As dori, inainte de toate, sa va multumesc voua, revistei Observator cultural, care dati dovada de un inalt profesionalism, sa ii multumesc lui Ion Bogdan Lefter, care a scris o foarte buna introducere la discutia noastra despre volumul de corespondenta de care ati amintit. Textul lui a contribuit la punerea in context a carti