Inainte de a reveni la obisnuita incursiune in arta vizuala a deceniului zece in Romania, va propun o schimbare de perspectiva pentru un exercitiu de comparatie a dinamicii mentalitatilor: o privire rapida asupra unuia dintre cele mai animate puncte pe harta culturala a Europei – Helsinki.
Strategia europeana de desemnare a unor capitale culturale in fiecare an, menite sa polarizeze activitatea artistica, este cu succes continuata in anul 2000. Noua orase au fost desemnate sa devina in anul 2000 capitale culturale: Santiago de Compostela (Spania), Avignon (Franta), Bologna (Italia), Praga (Cehia), Cracovia (Polonia), Bruxelles (Belgia), Bergen (Norvegia), Helsinki (Finlanda) si Reykjavik (Islanda).
De la distanta, calitatea de „capitala culturala“ poate parea destul de vaga. Ceea ce a facut ca aceste orase sa defineasca o noua harta europeana a fost nu doar patrimoniul de care dispun (monumente de arhitectura, muzee, traditii etc.), ci, in primul rind, deschiderea extraordinara in promovarea fenomenului cultural contemporan. Festivaluri, concerte, spectacole de teatru, expozitii, organizate in spatii consacrate sau spargind limitele si invadind orasul, se succed cu o frecventa impresionanta de la inceputul anului in toate aceste orase.
Helsinki – nu doar o capitala culturala, ci si o capitala a luminii in lunile de vara – nu-si gaseste odihna. Helsinki este, in perspectiva celor noua orase desemnate, si capitala artei contemporane. Intilnirea cu acest oras, pe fundalul evenimentelor organizate, nu face decit sa ne ofere argumente si sa ne incurajeze in demersul nostru, pentru ca ofera exemplul uneia dintre cele mai solide si coerente structuri de sustinere si promovare a artei contemporane.
Helsinki este exemplul viu de aplicare a unei strategii culturale ce vizeaza in egala masura creatorul si receptorul de arta prin promovarea unui no
