Un an electoral, ca moment aparte, presupune cu necesitate difuzarea unor bilanţuri serioase, izbăvite de tentaţia pentru hipertrofierea momentului trăit, căreia atât mass-media, cât şi discursul politicienilor le cad victimă în mod constant. Specialiştii sunt primii îndreptăţiţi să configureze, pentru înţelesul tuturor, tabloul cuprinzător al situării României în lume. Desigur, ieşiri la rampă ale unor istorici, economişti, sociologi se produc continuu, bunăoară, în cadrul interviurilor de presă sau al show-urilor televizate. Dar ceea ce se pretinde în asemenea ocazii sunt îndeobşte analize punctuale, relevante pentru problematica jurnalistică, jurnalieră a mass-media. I se poate cere mai mult unui specialist. Un istoric, un economist, un politolog, un culturolog poate fi solicitat să prezinte sinteze, clare, exprimate în termeni simpli, folosind statistici validate internaţional care să definească, de pildă, poziţia şi evoluţia României comparativ cu a celorlalte ţări din Europa, pe parcursul întregului secol care s-a scurs. Odată ce dispune de o bază de informaţii globale fiabile, electorul va putea clădi pe ele o opinie care să confere valoare reală votului său. Dacă personalităţile apte să răspundă competent nevoilor de informare obiectivă ale opiniei publice nu vin din proprie iniţiativă înspre presă, presei îi revine îndatorirea de a-i identifica şi de a le solicita concursul. O pagină consacrată zilnic în marile cotidiene sintezelor de economie, drept, politică culturală, educaţie, civism, istorie, susţinută prin contribuţia exclusivă a unor specialişti şi făcând obligatoriu apel la optica comparată prezent/trecut, România/ Europa/ lume ar identifica rapid un public cititor fidel.

Este cert în interesul de termen lung al sferei politicului să dispună de un electorat educat mai curând decât de o masă docilă, uşor manevrabilă prin abilitatea partiz