1.
Când toţi deveniseră unu
S-au tras artificii cu tunul
Ce nu se răcise din război
Au pus înainte cifra doi
La trei zerouri făcute de inzi
Pentru când te întinzi
Peste paralele cu gândul
Şi cu pasărea gândului, numită
Pământul
2.
Letiţiei
Tu, graţie sfâşietoare
Cuminecând cu un "oare"
Voi, concerte zgomotoase de Crăciun
Pentru un an mai bun, mai de fum
în zerouri şi declaraţii de pace
Şi dacă avem noi ce face
Lecturi şi traduceri, poeme
...Gene, lacrimi, rană, vreme...
3.
O, şiruri de dansatoare din batic
Pe când secolul era mic, infinite
Polineziene şi braziliene cu şolduri
Enorme, expuse la solduri
Cu o viaţă uşoară, uşoară,
Cu pulpele ca de ceară
Lăcuite de constelaţii
Şi de tiribombe, explozii
Cum sufletul meu n-a văzut
De când se războiseră lorzii
4.
Voi, ape care curgeţi ca roua
Pe sâni, peste peitrele voastre, hapsâni
Se arătară sorţii cu voi.
Ce va fi dacă voi să mă scald
în cristalul lor de smarald?
Uscăciune doar, uscăciune,
Rămase sunt brume.
Această albă drojdie de toamnă
Ce-i iarna care ne întoarnă
Cu faţa în jos în morminte
Copile, ia tu bine aminte
5.
Mi s-au umflat ochii de vedere
Şi mâinile de cursul prin artere
Mi-a explodat Sidney-ul în artificii
Cum n-am mai văzut pe aicea, pelticii
Piticii, miticii tăcură. O, tu, seară
dură din cenuşile de mai an
Ah, explodam, explodam
