Privitul la televizor implică, o dată cu multiplicarea modernă a surselor audio-vizuale, şi trecerea de la un canal la altul: acţiune mecanică, dar mai ales mod în care telespectatorul îşi manifestă libertatea de alegere. Acţiunea - extrem de lesnicioasă de cînd s-au inventat mijloacele electronice potrivite - a produs desigur şi inovaţiile lexicale corespunzătoare. În română, principalul său reflex este un împrumut relativ recent: a zappa - "filmul pe care tocmai îl nimerise zappînd cu telecomanda" (sublinierea autorului, în "Dilema", 359, 1999, 15). Verbul englezesc to zap, de origine imitativă, a căpătat la un moment dat, alături de sensurile mai vechi (de mişcare rapidă, eventual cu efecte de lovire sau distrugere), pe acela de trecere bruscă de la un canal de televiziune la altul (cf. The New Oxford Dictionary of English, 1998). În ediţia a doua a DCR (Dicţionar de cuvinte recente, 1997), doamna Florica Dimitrescu înregistrează prezenţa spectaculoasă în română a mai multor cuvinte din aceeaşi familie lexicală, ilustrate de citate recente din presă: alături de verbul a zapa, apar şi substantivele zap, zapaj, zapare, zapping. Autoarea face trimiteri în primul rînd la limbile romanice (franceză, italiană) în care se găseşte forma zapping; e evident că în prezent contribuţia fiecărei limbi la îmbogăţirea familiei şi a sensurilor unui termen deja internaţionalizat devine tot mai greu de stabilit. Cum se vede chiar din exemplele de mai sus, în română adaptarea grafică ridică anumite probleme, fie pentru că se iau ca punct de pornire forma cu consoană simplă (zap) sau cele cu consoană dublă (zapped, zapping), fie pentru că oricum consoanele duble se pot elimina foarte uşor, dar pot fi şi reactualizate din dorinţa de a sublinia aspectul de englezism şi conotaţiile de modernitate (a se vedea în acest sens folosirea în continuare a grafiilor stres şi stress, a stres