* Primul gînd cu care se trezeşte Sorin în fiecare dimineaţă este cum să plece din România. "Nu conteaza unde, în Vest să fie, să muncesc pe bani adevăraţi". Termeni ca "Europa", "naţiuni europene" îl lasă complet rece. "Eu am mai fost plecat, în Germania şi Italia. E adevărat că este o diferenţă, fie numai din cauza limbii. Dar nu asta contează. Dacă mi s-ar oferi ocazia, eu aş pleca şi în Norvegia". Sorin a terminat acum vreo doi ani o facultate de studii economice. Poate că şi asta îl face, cum recunoaşte, să gîndească în primul rînd în termeni de bani sau de profit. "Eu nu cred că mai are cineva tot felul de sentimente nostalgice faţă de latinitatea noastră, în virtutea Micului Paris de-acum un secol sau a Columnei lui Traian de la Roma. Acum, totul se pune în termeni practici. Eu am o rudă în Germania, de exemplu, şi îmi este mai uşor să ajung acolo. Ştiu şi limba. Cu ce mă încălzeşte pe mine prietenia franco-română?" Sorin nu este singurul care gîndeşte astfel. El face parte dintre acei tineri care evaluează lucrurile doar din punct de vedere practic. Europa nu este un vis, ci o realitate. O realitate în care lumea trăieşte mai bine. Originea latină a unor ţări nu este pentru ei decît mit. Cu toate acestea, într-o seară tîrzie, după meciul de fotbal dintre Olanda şi Italia, ambele ţări europene, pe unele străzi din Rahova, se auzeau strigăte de bucurie: "Italia! Italia!". * Ioan Popa, sau Popa Ioan, cum se prezintă, are în jur de 45 de ani. Pînă acum, a mai fost plecat în Europa de trei ori, de două ori în Franţa, unde îi este stabilită o soră, şi o dată în Belgia. Cu toate acestea, preferinţele lui europene sînt diferite. "Nordicii... Sînt tehnici, ştiu ce înseamnă măsura, sînt cinstiţi... Şi germanii. Acolo vezi întotdeauna treaba bine făcută".
Popa pare şi el genul calculat, încît te întrebi dacă vorbeşte într-adevăr despre nordici sau se descri
