Forumul despre democraţie de la Varşovia a fost organizat de Polonia, Statele Unite, Republica Cehă, Coreea de Sud, India, Chile şi Mali. Au fost invitaţi miniştrii de externe din 107 ţări. Dar pentru că n-au fost invitaţi reprezentanţii unor ţări unde democraţia este făţiş nesocotită - Belarus, Iugoslavia, Irak, China - nu au venit toţi miniştrii poftiţi. Rusia, jignită şi în numele altora, a fost reprezentată doar de un ambasador. Dar aveau dreptul să fie acolo toţi cei prezenţi? În comentariul din revista The Economist (24 iunie) sînt emise unele îndoieli, arătînd că unii conducători aleşi nu continuă procesul de democratizare după desfăşurarea alegerilor: "Urnele sînt necesare democraţiei, dar nu sînt suficiente: este nevoie de libertatea cuvîntului şi a presei, de o justiţie independentă, de mecanismele de echilibru şi control necesare statului de drept". În multe democraţii parţiale se organizează alegeri şi grupul ajuns la putere obţine un oarecare grad de respectabilitate mondială, util atragerii investiţiilor de capital străin şi pentru obţinerea sprijinului FMI şi al Băncii Mondiale. Lista acestor ţări, mai mult sau mai puţin suspecte, este lungă şi în articolul citat sînt înşirate evenimentele recente din Peru şi Haiti, din Rusia şi Malaiezia, dovedind că rezultatul alegerilor nu instalează automat un sistem democratic ireversibil. Aspiranţii la dictatură argumentează prin absenţa tradiţiilor democratice, prin ameninţarea haosului, prin necesitatea de a eradica întîi sărăcia, suspendînd temporar preocuparea pentru respectarea drepturilor omului. Drepturile economice sînt o necesitate universală, în timp ce libertăţile sînt concepute diferit. De aici a şi pornit cel mai important incident al conferinţei de la Varşovia: ministrul de Externe al Franţei, Hubert Védrine, a refuzat să semneze declaraţia comună din final. El a stigmatizat "declaraţiile re