Interior de compartiment murdar. Navetişti beau, joacă şeptic. În dreapta, poala munţilor, în stînga - un pîrîu si un pod de piatră. Un gard de ciment înverzit de muşchi. "La munte şi la mare e de găsit tot ceea ce-ţi doreşte sufleţelul tău însetat de repaos, de odihna cea binemeritată", pare să-ţi şoptească în ureche careva, o voce, o instanţă de sus, sau de jos, un nene care nu se arată în lumina înceţoşată de fumul ţigărilor din compartimentul cel murdar şi intens mirositor. Personaje se arată, problemele lumii de azi se îndepărtează, uitate sînt grijile şi ne cufundăm alături de Omul-de-hîrtie, ieri i-am spus Lomdepapie, astăzi îi vom spune Celavekizbumaga, este unul şi acelaşi, adică Paperman, spuneţi-i cum doriţi, evaziunea se petrece pe nesimţite, să fim credincioşi literei tipărite, să-i stăm în preajmă chiar dacă multe sînt primejdiile care pîndesc literatura, mai nimic nu se arată la orizontul aşteptării, mai nimic nu pare să tulbure felul în care Tadgio, asemeni unei viziuni cu totul desprinse de lume, fără nici o legătură cu ea, sta acolo în mijlocul mării (vezi Thomas Mann, Moartea la Veneţia). Aşadar, în dosul oricărei îndeletniciri, oricît de mărunţele, stă literatura, adică Lomdepapie, adică Celavekizbumaga, adică Paperman. Deretic în grădină cu o sapă şi o greblă plină de rugină, o unealtă bicisnică, alta decît aceea a cutărui cumnat de-al meu care pe uliţa Rothwisenweg, din cartierul Holzlar, aparţinător de fosta capitală denumită Bonn, acolo el cu grebla aceea greblează gazonul şi instrumentul său de lucru se prezintă impecabil ochilor noştri care-l scrutează cu uimire intimidată, cam tot aşa cum privea Dinicu Golescu la palatele vieneze. Revin: grebla aceea din uliţa Rothwisenweg, aparţinătoare cartierului Holzlar, era prevăzută cu o coadă rabatabilă, dinţii ei de greblă printr-un mecanism iscusit se pot regla cum doreşti, poţi peria iarba