Brodind pe tema unui basm care ne-a incintat copilaria, "Povestea lui Harap-Alb", unii dintre candidatii de la bacalaureat au eclipsat, prin "perlele" lor, revistele de umor. In text sint introduse personaje noi: "Personajele sint Setila, Ochila si Gorila". Sau: "Acolo s-au intilnit Satila, Ochila si Latila". In alt loc gasim: "Pasarilungilungila era mai inalt". Este surprinsa dragostea de munca a poporului roman: "Satila si Fomila mincau si beau mult, caracteristica specifica poporului roman, caruia, dupa cum stim, nu-i prea place sa munceasca". Personajele sint caracterizate in fel si chip: "Pocitania era un pehlivan", in vreme ce "cersetorul se numea pocitanie". Nu lipsesc ecourile din filosofia autentica: "Setila e constient ca nu stie multe, singurul lucru pe care zice ca il stie este acela ca nu stie nimic". Peripetiile sint de-a dreptul extraordinare, dar "personajele s-au cautat prin carte atit de mult, incit, pina l-a urma, s-au regasit". Critica functioneaza mai ceva decit la gazeta de perete, caci "Ochila le atrage atentia alor sai: «Ce, ba, v-au ramas soareci in burta, de ce va grabiti la mincat?» Ei, dar cum sa nu te grabesti cind "In «Povestea lui Harap-Alb» este bauturica si mincarica peste tot", iar "Flaminzila isi ia angajamentul in fata imparatului ca va minca tot si chiar ce se va mai aduce, tinindu-se cu mina de pintece". Nici Setila nu se lasa mai prejos: "Ii lasa gura apa nu numai cind maninca mincare, ci si cind bea bautura". Interesant au brodat unii si pe tema poeziei "Noapte de decemvrie", "Actiunea se petrece, zice un candidat, in Mecca. Mecca era un bordei". Emirul nu este un oarecine, "el are complexul genialitatii" si "era impresionat la singele epidermei". Se pare ca, uneori, cit era el de emir, isi cam dadea in petec: "Emirul mergea pe doua carari". Intre "Meka paminteasca, Meka cereasca si Meka cea mare nu e nici o deosebire. Exista o