Tudor CRISTEA
Partea si intregul
Editura Biblioteca, Colectia „Eseu“, Tirgoviste, 1999, 192 p., 25.000 lei
Comentariile critice ale acestui poet (din ale carui titluri putem aminti Astru natal, 1976 si Conturul sperantei, 1989) sint pe alocuri onorabile, dar lipsa unei metode – a unei grile de selectie minimale – face textul greu de acceptat. Distinctiile formale impart volumul in trei mari capitole: Poeti contemporani (de la traditionalism la postmodernism), Proza (de la realismul social la „ingineria textuala“) si Critica (spiritul sintezei). Pina la urma avem de-a face cu niste simple probleme de canon: cutare autor poate fi prezent aici pentru ca vreau eu – cutare autor nu. Si inteleg prin eu selector acea infatuare care tine loc de argumente reale. Daca in partea dedicata poeziei textul este oarecum bine sustinut, in ceea ce priveste proza si critica lucrurile se schimba.
„De la traditionalisti la postmoderni“ (etichetele critice apartin intotdeauna cititorului, obligat sa aleaga intre cele doua denumiri) sint aliniati Ion Gheorghe (sub titlul, de altminteri decisiv, Lirica radacinilor), Ana Blandiana (Intre Orfeu si Euridice), Gheorghe Grigurcu, Mircea Dinescu, Nichita Danilov sau Mircea Cartarescu. Ordinea „asezarii in pagina“ poate fi banuita cronologica; determinantii sint in primul rind calinescieni, atunci cind nu sint naivi: „poetul intentioneaza sa“ (p. 72), „poeta dezbate cu infiorare conditia poetului“ (p. 53) etc.
Capitolul despre proza este o sarbatoare a lipsei de criterii. „Realismul social“ (sintagma cel putin ambigua) vorbeste despre Epopeea tragica la Ion Lancranjan si despre Nevoia de adevar la Petre Salcudeanu; ultimului prozator ii este certificat faptul ca „prinde ultimul tren al autorilor «obsedantisti», insinuind parabola intr-un roman sBiblioteca din Alexandriat in esenta realist“. Mai l
