Spinari arse de soare, incovoiate deasupra apei. Curiosi pe margini, cu fetele incremenite de incordare. Linistea se sparge cu un plescait de apa, urmat de un strigat de victorie. Un peste zboara spre mal, aruncat de un neobisnuit pescar, fara undita. Chibitii se reped asupra prazii si o pun intr-un bazin improvizat sau intr-o punga cu apa. Auzisem ca, prin unele locuri, oamenii prind pestele cu mina. Mi se parea chiar mai putin posibil decit pescuitul amerindienilor, care infingeau sulite de lemn in pestele care inota. Insa taranii de pe Valea Tazlaului au prins pestele cu mina din vremuri imemoriale. Nu se stie cui i-a venit ideea, dar pina si copiii, incepind de la 12, 13 ani, pot sa captureze pestele cu o miscare dibace a degetelor. Este un fel de sport local. Putini dintre pescarii Tazlaului se inghesuie si sa manince peste. Este o distractie de duminica, altminteri toata lumea fiind ocupata cu munca la cimp. Prind peste cu mina copiii, flacaii sau tinerii abia insurati, ceilalti fiind deasupra unor astfel de jocuri. Deunazi, am avut prilejul sa asistam la o partida de pescuit cu mina. Am vazut atunci ca acest fel de a pescui este pe cite de pasionant, pe atit de complex. Presupune curaj, abilitate, rabdare si fair-play. Daca la undita se incearca pacalirea pestelui, iar la virlog sau crisnic nu i se da aproape nici o sansa, pescuitul cu mina este prin excelenta corect. Intre peste si pescar se duce o lupta dreapta si cistiga cel care e mai iute. Pestele este in mediul sau si isi foloseste toate atributele cu care l-a inzestrat natura. Omul trebuie sa dea dovada de rabdare si rezistenta fizica. Nu e simplu sa petreci ore intregi in apa, aplecat asupra pietrelor, sau bagat jumatate sub un mal, cu toti muschii incordati spre a nu scapa pestele cel mare. Riul Tazlau este foarte putin adinc pe o lunga portiune. Astfel, pestele mare se adaposteste sub lespezi sau sub