Nicoleta SALCUDEANU
Graffiti
Editura Cartea Romaneasca, Seria „Debut“, Bucuresti, 1999, 183 p., f.p.
„Exista o literatura al carei produs finit pare a fi doar mirajul inconsistent si aberant pina la transparenta“. Asa incepe unul din textele critice cuprinse in volumul de debut al Nicoletei Salcudeanu – Graffiti, cistigator al concursului national de debut organizat de Editura Cartea Romaneasca. Coincidenta face ca aceasta definitie sa se aplice si stilului critic al autoarei, astfel incit, pavat cu bunele intentii de a surprinde substanta unor carti aparute in ultimii ani, demersul sau ramine impotmolit in hatisurile lexicale din care N. Salcudeanu pare a crede ca este alcatuita critica literara. Astfel de fraze cu iz autoreferential, care functioneaza ca mise-en-abime pentru ansamblul textelor, se mai ivesc din loc in loc: „De fapt – spune autoarea despre Rodica Draghincescu – intentia secreta a autoarei, imi place sa cred, este tocmai de a-si pastra scrisul intr-o incilceala indecisa, ca reflex probabil al unei superstitii auctoriale“. Care este superstitia N.S. ramine de vazut.
Sa incepem cu titlul. Graffiti evoca efemerul melanj de scriptural si plastic, aflat sub semnul culorii. Dar asezindu-si textele sub aceasta titulatura, scriitoarea isi asuma si alte atribute ale termenului: ostentatie, dilentantism, clandestin, adesea kitsch. Dar acest caracter efemer convine textelor in conditiile in care intentia lor nu este decit – cum spune motto-ul ales de autoare – de a-i „plictisi eul viitor“. La rindul lor, titlurile eseurilor sint adesea inspirate (Bildungsjurnal, Paznicul de naturi moarte), desi uneori cad si ele in meteahna textelor (lungimea si metaforizarea excesiva – Vintila Horia, singele de cuc si profetia optimista).
Preferinta autoarei se indreapta catre proza si jurnal, vizind autori in general mai puti
