Bucuresti: camera 314 de la Caminul „Grozavesti“ blocul B, in care folosind aparatul „cu perdea“ (un „Zenit“ rusesc, daca nu ma insel) al lui Mircea am pornit seria noastra de fotografii „la veioza“. Descult, in pat, sprijinit de calorifer, cu genunchii la gura si un aer de totala dezabuzare, expus sub lumina veiozei, contraste puternice de alb si negru: degete, suvite de par, o jumatate de obraz, o ureche iesind din intuneric, un personaj din filmul japonez Dodeskaden. Cred ca sint eu. Poze de acelasi tip cu Mircea si Zozo, cu alte personaje, prietenii si vecinii nostri de etaj de la filologia bucuresteana. Mai tirziu, in aceeasi camera apare si un aparat de marit (de care a facut rost Mircea): invatam sa developam filme, sa preparam solutii, facem fotografii (inclusiv pentru unii colegi care au nevoie de poze „tip buletin“, pentru legitimatia de camin), le uscam pe geamurile camerei (lucram pe hirtie fara luciu), solarizari cu portretele noastre, cu obiecte, copaci, strazi, banci din parcul Cismigiu, cruci intr-un cimitir inzapezit. Fotografii in racursiu cu perechi pe aleile caminului, pagini cu vedete din revistele rock, fotografiate neprofesionist, cu aparatul in mina (dar astea sint conditiile), transformate in poze si lipite pe peretii camerei.

Cineclubul de la Casa Studentilor: Mircea la 20 de ani, cu plete, in geaca lui italieneasca de fis, stil „foaie de ceapa“, cu fermoar lat de aluminiu, vorbind, gesticulind la o „sedinta de lucru“. Aparatul a prins in aer o mina in miscare, care in loc de degete expune o dira lata, cenusie, de gest rapid. Fundulea (am deja si eu un aparat de fotografiat „Zenit“, chiar mai bun decit al lui): Mircea in curtea casei, in gradina, pe malul riului, cind apune soarele, privit de la distanta, din spate, de ochiul meu care incearca sa studieze prezenta unei siluete in peisaj si „efectul de voal“. Sovata: sintem impr