Trei constringeri de anvergura vor marca, dupa toate probabilitatile, evolutia Uniunii Europene in urmatoarele decenii In interiorul UE vor exista, odata cu primul val de aderari din Est, doua lumi sensibil diferite din punct de vedere economic, institutional si al culturii politice. Aceste lumi exista deja in Uniunea celor 15. Statele care fac parte din spatiul Schengen - expresie a unei deschideri politice reciproce si catre exteriorul comun accentuate - si, in acelasi timp, compun spatiul monedei unice euro au atins un nivel de integrare care bate la granitele unui proiect de integrare politica. Statele asa-zis periferice sau endemic eurosceptice - precum Marea Britanie - sint inca departe de a-si putea asuma sau de a face fata, fie din motive economice, fie din ratiuni politice, unui proiect de uniune economica si cu atit mai mult unuia de uniune politica europeana. Statele din estul Europei vor ingrosa liniile acestei polarizari, ducind la blocarea motoarelor unei Uniuni asemanatoare celei prezente, indiferent de reforma institutionala pe care Franta ar reusi sa o impuna in timpul presedintiei sale, pina in decembrie 2.000. Sursa profunda a divergentei intre cele doua spatii europene va fi imposibilitatea tehnica a statelor "marginase" de a adera la spatiul euro intr-un interval de timp previzibil; imposibilitatea lor de a participa cu bani si trupe, la un nivel competitiv, la initiative de aparare comune europene; reticenta lor politica de a renunta la anumite atribute ale suveranitatii lor foarte proaspete, asumindu-si costuri financiare, politice si simbolice in favoarea unor solutii a caror eficienta va putea fi sesizata doar pe ansamblul viitoarei Uniuni. Pentru asemenea divergente, simpla modificare a procedurii de vot sau a distributiei comisarilor europeni nu inseamna nimic. Trebuie gasita o formula care sa institutionalizeze aceste divergente - deci sa