Tramvaiul - povara sau necesitate? Nu cred ca este cetatean al municipiului care sa nu fi calatorit cu tramvaiul. Imi amintesc foarte bine, in urma cu multi ani, cind tramvaiele au inceput sa circule prin Botosani, ca am fost mindru de faptul ca locuiesc intr-un oras modern, dotat cu asemenea mijloc de transport. Batrinele carcase galbene, atunci noi, zdranganeau vesele pe strazile orasului, carind incoace si incolo poporul la si de la munca. Nu de putine ori ma inghesuiam pe scara tramvaiului, in ultima clipa, in drum spre serviciu. Uneori ma intilneam cu primarul - atunci inginer la o fabrica - si transpiram inghesuiti impreuna, intre usi, fiind imposibil sa ajungem sa compostam, regulamentar, biletele. Acum, primarul spune ca le-a venit vremea sa moara. Nici macar din punct de vedere politic nu s-ar justifica o astfel de masura, deoarece seful sau pe linie de partid, Ion Iliescu, nu ar fi prea incintat de o asemenea initiativa cu conotatii taraniste. Ar fi un nou record trist, Botosaniul fiind primul oras din tara care renunta la un mijloc de transport nepoluant. Poate chiar primul din lume. Privind la rece, raminem cu o multime de microbuze care sa asigure transportul public. Microbuzele nu sint ale municipiului ci ale unei multimi de intreprinzatori privati care, firesc, doresc sa cistige. Nu ii acuza nimeni de asta, dar cind schimba pretul in sens crescator trebuie sa ne amintim, noi ce ne-am mutat din tramvai in autoturisme, ca exista - si sint foarte multi - botosaneni pentru care o mie de lei in plus conteaza. Pentru mine este mai important decit faptul ca tramvaiul ma incurca pe strada cind imi conduc masina sau ca, atunci cind trece pe sub ferestre, in apartament are loc un mic cutremur. Subventia pe care municipalitatea o acorda caldurii, iarna, este la fel de importanta ca si subventionarea transportului in comun. Este si o chestiune de proportii, cea di