În zbaterile zilelor următoare, Uriel se bucură de vestea că i-a sosit o scrisoare. Se duse repede la poştă şi o ridică. În piaţa mare, mereu dragă lui, se opri şi o citi pe nerăsuflate, cu glas tare, parcă prietenul lui ar fi scris pentru orice mahala. Prietene scump, mă simt vinovat că îţi răspund abia astăzi, numai tu vei pricepe cît de încărcate au fost slujbele noastre cu tot ce s-a întîmplat săptămîna trecută. Plecarea Celui de Sus în drumeţie, a creat aproape un haos aici. Am încercat toate metodele să-mi dea cîteva zile de concediu. Dar n-a acceptat. După atîţia ani de serviciu, uzat, scîrbit de debila mea persoană, am vrut să părăsesc palatul şi să dispar ca un muritor în codrii Vlăsiei, în Valahia. Mi-a lipsit sfatul tău înţelept şi darul tău de a insufla virtute celui istovit. Sarcina de a conduce activităţi cu totul noi, fără a fi purtat de o origine sau tradiţie vie, mă depăşea. Nu vreau să-ţi mai aduc aminte de timpul, cînd ai fost tu de jurnă, ci să-ţi dau o probă de executarea legăturilor cu străinii. Azi dimineaţă s-au prezentat nişte mafioţi din Sodoma, declarînd că ei reprezintă asociaţia sinistraţilor din cele două oraşe. Prezenţa - fii atent! nu solicitarea - lor, se împlinea cu porunca să-i cazăm în camerile noastre de oaspeţi, şi ele răvăşite. Le-am dat corturi şi, dacă te uiţi pe fereastră, vezi mîndreţea de adăposturi, fiecare cu apă curgătoare şi cu duşumea de stejar. Au făcut şi o grevă, dacă ştii ce e asta. N-au vrut să mai lucreze, dar eu am dat vacanţă la copii şi am declarat săptămîna asta ca închinată Sfîntului Soare. De acum vom vedea. Mi s-a spus că te-ai întîlnit cu Cel de Sus de mai multe ori. Cine este acel Moise care îl însoţeşte? Gurile rele pretind că e un ucigaş. Deşi am fost personal în anchetă, am aflat mai multe despre logodnica lui decît despre el. Sefora este o fată de o frumuseţe cum n-a văzut Nilul cu toate dumbră