Am încercat să-mi cumpăr de la Tîrgul Internaţional de Carte Bookarest 2000 ultimul număr din revista Lettre Internationale (ediţia română), pe care o citesc constant, dar se epuizase. Nu e de mirare: nu numai că e un număr în care, ca de-obicei, mai totul e de citit, dar, după cum am văzut cînd am reuşit să o găsesc, e şi unul de bilanţ. Paginile finale sînt rezervate unui index al autorilor publicaţi în cele 33 de numere care au apărut din 1992 încoace, listă nu numai utilă - poate că fiecare revistă ar trebui să aibă asemenea retrospective - dar şi foarte tentantă. în numărul 33, cea mai convingătoare invitaţie la lectură o reprezintă textele adunate în "Biblioteca Lettre Internationale": proze de Nina Berberova, Adriana Bittel, Raymond Federman, Salman Rushdie, Vasko Popa, Miroslav Antic şi poeme de Mircea Cărtărescu. îmi asum riscul de a părea subiectivă, comentînd din acestă bibliotecă numai paginile autorilor români. Adriana Bittel (mai) scrie proză numai pentru Lettre Internationale şi presupun că pentru cititorii tineri, care nu-i ştiu cărţile, trebuie să fie o surpriză. Dedicată regretatului Roger Câmpeanu, povestirea întîlnire la Paris este operă de bijutier. Nu atît prin "tehnică" sau prin îndelunga şlefuire (tehnicieni şi şlefuitori există mulţi în ziua de astăzi), cît prin strălucirea specială a personajelor, care trăiesc cu adevărat şi asta nu numai în timp ce citeşti, ci şi mult după ce ai terminat textul. în plus, un lucru deloc neglijabil, Adriana Bittel ştie să povestească. De data aceasta povestea este despre o româncă, Lidia, care, ajungînd pentru prima dată la Paris, după 1990, descoperă ambiguitatea istoriei personale. Scriitorul Mircea Cărtărescu regăseşte zece "vechi poeme", cu efect de madeleină pentru cititor, reamintind de personajul cel mai drag al versurilor (şi prozei) sale, Bucureştiul de toamnă şi cel de iarnă, de tramvaiul 5, d