Simeon Florea Marian, preot şi apoi profesor de teologie, sucevean ca obîrşie, s-a impus, în ultimele două decenii ale veacului al XIX-lea, ca un folclorist şi etnograf cu o putere de muncă impresionantă. După culegeri de folclor, se relevă, în 1884, prin monografia Ornitologia, propunînd sau găsind denumiri româneşti pentru păsăret, lucrare care şi azi, prin noutatea ei, e stimată şi citată. Repede, din 1890 începe publicarea trilogiei monografice (reeditată în 1990, prin grija devotată a d-lui Iordan Datcu), Nunta la români (apoi, reîntorcîndu-se, în 1892, Naşterea la români şi, în acelaşi an, Înmormîntarea la români). E o trilogie monografică fixînd momentele fundamentale din viaţa românilor, aşa cum se reflectă ele în datinile şi literatura poporană. Şi tot acestui harnic şi învăţat etnograf i se datorează apariţia din 1898 pînă în 1901, tot a unei trilogii monografice Sărbătorile la români, şi ea reeditată în anii nouăzeci de acelaşi editor învăţat care este dl Iordan Datcu. Aceste monografii rămase de referinţă pentru că altele n-au apărut sînt lucrări de etnografie spirituală, avea dreptate regretatul Ovidiu Bîrlea, se prezintă ca "monografii descriptive, cu înfăţişarea etapelor principale ale fiecărui obicei". Cum a avut grijă să surprindă toate zonele ţării sub raportul obiceiurilor şi al folclorului (s-a păstrat în arhiva sa de la Suceava o întinsă corespondenţă cu folclorişti din toate părţile ţării care, la cerere, îi comunicau scriptic ceea ce le cerea), monografiile sale sînt cu atît mai preţioase şi, de fapt, de neînlocuit.

Dl Iordan Datcu, bun specialist, care a publicat, în 1979, un nepreţuit Dicţionar al folcloriştilor, relativ recent reeditat (după remanieri utile, sub denumirea Dicţionarul etnologilor), s-a ocupat cu grijă devotată de opera lui Simeon Florea Marian. După ce i-a reeditat, cum spuneam, Sărbătorile la români, s-a dăruit o