Miscarea lui Valeriu Stoica din ultimele zile, buna sau rea, arata cel putin ca actuala clasa politica din Romania nu este complet anchilozata Consiliul National al PNL s-a incheiat cu o decizie pe care putini ar fi putut-o prevedea: convocarea Congresului Extraordinar al partidului, pentru data de 18 august. Congresul este, pentru majoritatea partidelor, forul de conducere abilitat sa ia cele mai importante decizii, printre care chiar si schimbarea presedintelui. Prima concluzie pe care o putem trage in urma acestei hotariri este ca, prin aminarea unei decizii transante in privinta strategiei de aliante, conducerea PNL a incercat sa evite un val masiv de demisii, daca nu chiar o sciziune a partidului, lucru care s-ar fi putut dovedi foarte costisitor intr-un an electoral. Din deciziile aparent mai putin importante reiese insa ca, chiar in lipsa unei decizii transante, aripa Stoica din PNL, adepta a unei aliate cu ApR, a repurtat o victorie clara. Pe linga consultarea oficiala a reprezentantilor filialelor, care s-au pronuntat masiv pentru alianta cu ApR, Consiliul a mai stabilit ca echipa de negociatori cu formatiunea lui Teodor Melescanu sa fie alcatuita exclusiv de Valeriu Stoica. Un val brusc de demisii ar fi putut crea un curent secesionist in partid, care sa duca ulterior la o sciziune. Aminarea luarii unei decizii clare in privinta aliantei cu ApR, care pare oricum inevitabila, distribuie in timp nemultumirea adversarilor, efectele ce s-ar fi putut transforma in costuri electorale pentru partid urmind asadar a fi mult diminuate. Valeriu Stoica, cel care a fost regizorul intregului scenariu, a reusit, asadar, sa cistige si pentru el, si pentru partid. Mai mult, si-a deschis singur calea spre presedintia partidului. Deocamdata, Stoica a demonstrat ca este un abil om politic, care va conta in alegerile din toamna, indiferent daca multi il vor contesta vehement. N